De ce ne casatorim?

shutterstock_31905808-Converted-480x453

Cate culturi, atatea obiceiuri si cati oameni, atatea pareri.

Istoria casatoriei poate fi greu de digerat pentru omul modern, pentru ca nu a fost dintodeauna cum o stim astazi.

Inca din vremuri stravechi, radacinile casatoriei pornesc din interese politice, sociale si economice. Interese care se mentin si-n zilele noastre.

Casatoria a fost dintodeauna menita sa schimbe viata omului, dar niciodata nu a existat garantia ca o va schimba in bine.

Casatoria a suferit modificari neintrerupte de-a lungul anilor, lasand fiecare cultura sa-si aleaga defnitia casatoriei si traditiile pe care sa le urmeze in cadrul unui astfel de eveniment.

Casatoria a inceput prin a fi un aranjament intre doua familii, fara ca mirii sa aiba ceva de obiectat, acestia fiind „rezervati” de mici, astepandu-si doar varsta la care se puteau casatori.

Candva, de mult, in China, o fata, dintr-o familie instarita, se putea casatori cu un barbat decedat, tot dintr-o asemenea familie, doar pentru a stabili o legatura financiara intre cele doua „clanuri”. A existat si casatoria in grup, unde o femeie se putea casatori cu mai multi barbati, undeva prin India, daca nu ma insel, dar a fost permis si ca un barbat sa ia in casatorie mai multe femei, pana la cateva sute sau mii, pe vremea regilor David si Solomon.

Fetele, inca din frageda copilarie, erau educate si invatate cum sa devina sotii si mame bune si daca voiau sa evite casatoria, acestea puteau alege o manastire de maici.

Se spune ca primele verighete au fost din canepa, acestea fiind purtate de cuplu pentru a arata lumii ca si-au gasit sufletul pereche.

Sarutul de la finalul ceremoniei, era considerat parafa mirilor. Semnatura care confirma acel „DA”.

Rochia de mireasa alba a devenit o traditie si un moft de cand Regina Victoria s-a casatorit intr-o rochie alba, cu volane, croita din materiale scumpe. Inainte de acest eveniment, femeile imbracau, in ziua nuntii lor, rochii colorate.

Voalul de pe fata miresei era necesar in casatoriile aranjate, reprezentand supunere. Buchetul miresei avea rolul de a alunga spiritele rele, acesta fiind alcatuit din plante considetate magice; marar, usturoi, ceapa si/sau rozmarin, iar aruncarea buchetului a devenit un obicei in ceremonia casatoriei pentru ca fetele nemaritate obisnuiau sa rupa fasii din rochia miresei pentru a lua cu ele din norocul ei. Pentru a scapa cu rochia in stare buna, miresele au inceput sa arunce buchetul spre fetele nemaritate. De atunci se spune ca cea care-l prinde, se va casatori in scurt timp.

Tortul, era o paine, prajiturele tari sau biscuti, asta pana cand niste brutari francezi  au pus cateva chifle una peste alta si le-au acoperit cu crema, facand din tortul de nunta un tort deosebit.

Se spune despre luna de miere ca ar fi un obicei foarte vechi, de cand tatal miresei oferea mirelui o bautura alcoolica, obtinuta prin fermentatia mierii de albine. Bautura pe care mirele trebuia s-o consume timp de o luna, pentru a accelera fertilitatea cuplului. Cat despre vacanta mirilor dupa casatorie, am inteles ca aceasta a inceput undeva prin Anglia, in perioada victoriana, cand mirii stateau separati pana la casatorie, acestia fiind trimisi intr-o calatorie pentru a se cunoaste mai bine.

Petrecerea de nunta a devenit un must be, must happen mai mult pentru invitati, decat pentru miri. Inainte, indragostitii se oficializau rapid, cam asa cum se intampla in zilele noastre la starea civila. Martorii au fost dintodeauna necesari pentru a demonstra ca cei doi erau casatoriti daca era cazul unui divort.

Pentru ca foarte mult timp casatoria a fost un aranjament intre familii, divortul nu avea valoare. Pentru mult timp, casatoria a fost pe viata.

Cand biseria a transformat casatoria intr-un act sfant, divortul a devenit o defaimare. Se spune ca din 1563 toate casatoriile au fost oficializate de preoti. Era obligatoriu. Drept urmare, biserica a devenit mai puternica.

Dragostea, in decizia casatoriei, pana acum 250 de ani, era un aspect nul.

Legende, teorii sau coincidente, cert este ca totul porneste de undeva, din trecutul speciei umane si literare. Probabil, cu timpul, casatoria se va intoarce in punctul de unde a pornit, sau va evolua in asa fel, inca nu va mai ramane nimic din ce a fost candva si nimic din ce este acum.

Daca ma intrebi pe mine ce cred despre casatorie, nu am o parere batuta-n cuie. Am fost crescuta si educata sa nu ma multumesc niciodata cu o singura varianta a vietii.

Am vazut intr-o zi o mireasa trista. Pe cuvant ca puteai citi in ochii ei toate durerile din lume. Zambea doar pentru fotografii si doar cand primea felicitari. Un an si jumatate mai tarziu, au divortat. Au aruncat cei zece ani de relatie dupa un an si jumatate de casatorie.

Nu-i de mirare ca rata divorturilor creste de la an, la an cand oamenii se casatoresc sa scape de presiunea familiei sau pentru anumite beneficii. Cei care rezista, fie sunt foarte motivati, fie au descoperit magia casatoriei intre timp. Cei mai multi cedeaza si pleaca. Nu-i de mirare nici ca psihologii au devenit din ce in ce mai solicitati de catre persoane casatorite cand se intampla casatorii fortate de unul din parteneri.

La polul opus, exista oameni facuti unul pentru celalalt si din clipa in care s-au intalnit, tot ce trebuie sa se intample, se întâmpla, fara presiuni ascunse, fara aluzii, fara termene limita, fara conditii obscure.

Întemeierea unei familii prin căsătorie este un obiectiv văzut ca fiind calea sigură spre împlinire, fericire, stabilitate, evoluţie, creştere personală, profesională, financiară, integrare, creştere şi validare socială şi morală. Durata de viaţă a unei relaţii între doi oameni nu poate fi prestabilită şi fixată prin ancore legale şi religioase.” CSID.RO

De ce vrem sa ne casatorim? Pentru ca este un vis din copilarie? O traditie? Un moft? Pentru ca asa suntem programati si educati? Pentru ca vorbeste lumea? Pentru ca avem o varsta la care trebuie sa se intample? Pentru ca este pacat sa aduci pe lume un copil fara sa te intalnesti in fata altarului cu tatal acestuia? Pentru ca toate prietenele au facut-o deja? Pentru ca rade lumea? Pentru ca arati mai bine cu o verigheta pe deget? Oare pentru ca nu vrem sa murim singuri sau doar din curiozitate?

Nu ma intelege gresit, cred in casatorie, dar nu tin mortis sa mi se intample, chiar daca succesul social, dupa o anumita varsta, sta in acea banda de aur infasurata in jurul inelarului. Cred in forta casatoriei si sunt de parere ca „aceasta nu trebuie sa fie o alegere perfecta, ci sa devina una”, pentru ca dupa ce doi oameni s-au casatorit, pentru acestia incepe o noua era.

Nu vreau sa ma casatoresc „de foame” sau de teama ca voi muri singura, nici pentru a arata altora ca pot si eu. Vreau sa ma casatoresc cu o constiinta curata, dintr-o dorinta pe care sa nu mi-o pot explica prea bine si din dragoste. Probabil, cu astfel de dorinte nu ma voi casatori vreodata, dar vreau sa simt acel tremur interior pentru omul cu care ma casatoresc, nu s-o fac pentru ca „este timpul” sau pentru a-mi creiona confortul financiar. Am depasit oricum varsta stabilita de parerile oamenilor pentru casatorie, asa ca, daca ma casatoresc acum sau la 40 de ani, aceeasi fata batrana si disperata voi fi in ochii unor persoane.

IPSO FACTO

Orice femeie s-a visat, cel putin o data, in ziua nuntii ei; localul, rochia, oamenii, dar cel mai important, omul alaturi de care face acest pas. Crescand langa bunica, care in cea mai mare parte a vietii ei, a croit rochii de mireasa, mi-a fost foarte usor sa-mi visez propria rochie de mireasa inca din copilare. O ajutam, ii tineam boldurile, voalul si ascultam fascinata detalii despre fiecare cusatura pe care o facea rochiei. Am crescut printre materiale, printre volane si perle si am luat parte la transformarea unor simple materiale, in rochii pe care femeile le imbracau in ziua nuntii lor. Cum sa nu-ti imaginezi proria ta nunta, propria ta rochie cand vizitele pe care le primea bunica de la clientele ei, erau incarcate de emotii? Dar, la varsta aceea, ce stiam eu despre viata? Voiam sa ma casatoresc si credeam ca asta se va intampla oricum, intr-o zi, cand cresc.

Astazi, aud multe pareri subiective despre faptul ca trebuie sa ma casatoresc, dar de ceva vreme am invatat sa privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva. Am mai mult timp pentru mine si pentru relatia mea fara sa ma simt constransa de un act semnat „pentru ca trebuie”, sau de copii facuti in graba „pentru ca-mi trece vremea”, si sunt absolut convinsa ca atunci cand va fi timpul potrivit, mi se vor intampla lucrurile potrivite. De fiecare data cand am incercat sa grabesc anumite evenimente din viata mea, am pierdut mai mult decat puteam castiga.

Repet, nu caut sa schimb nimanui parerea despre casatorie, dar libertatea de exprimare nu mi-o poate lua nimeni. Ar fi un haos sa gandim toti la fel.

Multi spun ca este un simplu act. Si totusi, daca este doar un act, de ce ne „sufocam” sa-l semnam? Sau, de ce ii judecam pe altii care nu-l semneaza? Pana la urma, este doar un act, nu?

Sa fim realisti, prin casatorie, multi credem ca obtinem controlul asupra celuilalt. Multi credem ca ne apartine el si tot ce are. Multi credem ca acum nu va deveni infidel si ca nu poate renunta prea usor la relatie. Cineva a dovedit stiintific, religios, psihologic si filozific ca prin casatorie oferim celuilalt controlul. Inevitabil, indiscutabil, prin casatorie, celalalt are anumite drepturi asupra noastra. Indiferent ca esti barbat sau femeie, la un moment dat, simti o obligatie morala, emotionala si financiara fata de persoana cu care te-ai casatorit. Si este in regula, numai ca multe divorturi s-au pronuntat din acest motiv – constrangerea, lipsa libertatii de natura emotionala si fizica. Brusc, s-au simtit privati de libertate si au vazut casatoria ca fiind motivul pentru care se simt incatusati. Vezi tu, nici casatoria nu este pentru oricine.

Intalnim cupluri casatorite care spun ca nu simt nici cea mai mica diferenta de cum erau inainte sa se casatoreasca, dar si cupluri care se simt incorsetati si nu inteleg de ce.

Totul este despre cum esti ca om, ca individ. Despre cum iti place sa traiesti, despre cum te adaptezi schimbarilor si despre cum vezi tu casatoria. Totul este in mintea noastra.

Casatoreste-te informat si constient. Dupa ce se termina petrecerea fastuoasa, dupa ce ai facut un milion de fotografii, dupa ce ai primit toate felicitarile din lume si multi, multi pupici, te intorci la evenimentele reale care se intampla in spatele usilor inchise.

Desi se spune ca norocul se educa, nu toti avem abilitatea de a ni-l educa in asa fel incat sa ne livreze numa’ pachetele cu fericire si armonie.

Toti intalnim oameni care ne trebuie, dar nu toti intalnim oameni de care avem nevoie.

2 gânduri despre „De ce ne casatorim?

☟ ☺

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.