Temeri

Fear_FearfulPerson

 

 Bird Box, un film care m-a provocat sa-mi pun o intrebare infricosatoare; oare ce infatisare au temerile mele?

Filmul este bun, captivant, nu foarte generos in detalii, dar suficient cat sa-ti stimuleze imaginatia. Este inevitabil sa nu te intrebi, la un moment dat, ce ai face tu in situatia in care trebuie sa supravietuiesti legat la ochi, pentru ca odata ce te uiti in jurul tau, iti vezi cele mai adanci si intunecate temeri, care iau forma unor creaturi invizibile pentru altii, dar mortale pentru tine. Fiecare isi vede propriile temeri. Este inevitabil sa nu te intrebi cum arata temerile tale.

Bine, nu sunt aici pentru a lasa o recenzie, sunt aici sa spun ce cred eu despre teama.

Teama joaca rolul unui mecanism de aparare si este in regula sa avem cateva temeri care ne tin departe de pericol. Unele temeri cauzeaza atacuri de panica si atacurile de panica n-au fost niciodata placute. Am avut atacuri de panica si nu mi-a fost usor sa le depasesc. Teama de intuneric intrece orice alta teama pe care am. Temerile sunt niste demoni care sunt doar in mintea noastra, sunt constienta de asta, dar inca nu am reusit sa cooperez atat de bine cu temerile mele si de multe ori acestea ma sperie foarte tare.

Teama este otrava pentru suflet cand vine vorba de anumite temeri care ne tin pe loc. Teama de a incerca ceva nou, teama de schimbare, teama de singuratate, sunt temeri otravitoare.

Teama mea de schimbare m-a tinut pe loc multi ani, dezvoltand alte temeri care m-au condus spre esec, spre depresie si nervi. Teama de singuratate a atras in viata mea numai oameni nepotriviti care mi-au creat alte temeri mai intense si intunecate.

Pana la 32 de ani, am trait multe temeri, iar cu unele dintre ele traiesc si acum. Temerile mele sunt, poate, motiv de amuzament pentru altii. De exemplu, imi este foarte frica sa ma aventurez in topoganele din parcuri acvatice. O singura data am incercat, la insistentele prietenilor, dar a fost prima si ultima oara. In Disneyland nu m-am apropiat de nici macar o atractie care includea intuneric, viteza, inaltime si alte chestii pe care le vedeam infricosatoare, desi acolo totul este colorat, animat si nu exista nimic infricosator. A fost cu 40% mai puțin distractiv, dar măcar am făcut poze cu Minnie și am mâncat gogoși. 😁 O alta experienta pe care am trait-o si pe care mi-o amintesc cu frica, este castelul groazei din Brasov. Se spune ca trebuie sa-ti invingi temerile facand tocmai lucrul de care iti este teama. Am intrat pe usa castelului groazei si a inceput cosmarul. Daca stii despre ce vorbesc, stii ca la intrare este un pod care nu stiu cum, dar se misca, sau cel putin asta te lasa sa crezi. Pod pe care trebuie sa inaintezi pentru a continua traseul spre casteul groazei. Eu n-am inaintat. Am alergat inapoi spre usa, lovind-o cu disperare, urland sa o deschida cineva. Usa are un geam mic… ei bine, ma simteam exact ca-n filmele horror. Mi-au deschis pana la urma, mai mult terifiati de strigatele mele. M-am bucurat ca n-am inaintat, mai ales dupa ce am vazut fotografii pe internet cu ce urma sa vad inauntru. 😳

Vezi tu, pe o parte incerc sa-mi inving temerile, dar imi dau seama ca unele sunt pur si simplu mai puternice decat mine.

Lasand la o parte temerile dezvoltate de povestile de groaza pe care le-am citit si de filmele de groaza pe care le-am vazut, revin la temerile cu adevarat periculoase, din punctul meu de vedere; temerile care ne sufoca progresul.

De teama, foarte multi oameni raman in relatii toxice, nepotrivite, care genereaza stari mai grave decat teama de singuratate. Intr-o relatie nepotrivita isi face loc depresia, nefericirea, sentimentul de neputinta, stari de anxietate, ganduri negative etc. Teama devine un monstru.

Foarte multi oameni se complac in situatii destul de grave de teama schimbarii. Unii dezvolta vicii puternic daunatoare care ii indeparteaza de ratiune. Altii au ridicat ziduri intre ei si curaj.

Frica este necesara, atata timp cat o asociem cu o centura de siguranta sau un colac de salvare si nu o transformam intr-un demon. Frica transformata in demon se hraneste cu celalalte mici frici pe care le avem. Si cresc, si se extind foarte rapid, folosindu-se de toate temerile noastre chiar si cele mai infime. Atunci teama incepe sa domine, sa devina infricosatoare si foarte greu de controlat.

Din filmul de care spuneam mai sus, am inteles ca noi, oamenii, nu constientizam cu adevarat puterea temerilor noastre, lasandu-le sa ne controleze haotic. Am mai inteles ca temerile au forme si infatisari groaznice, insuportabil de privit.

Filmul nu a oferit o solutie simpla pentru a infrange temerile, ci una destul de complicata; sa nu dai fata-n fata cu ele. Sa fugi de ele legat la ochi si sa inveti sa supravietuiesti fara unul dintre cele mai importante simturi; vazul.

Filmul a avut un final oarecum fericit, dar nu o solutie care sa salveze omenirea. Daca cele mai multe filme post-apocaliptice se folosesc de puterea naturii pentru a ne arata cat de mici suntem noi de fapt, Bird Box vine cu o varianta mai infricosatoare decat orice alt film pe care l-am vazut despre cum s-ar putea sfarsi lumea. Filmul se foloseste de oameni, de temerile acestora, de demonii din mintea lor, de lipsa curajului si de slabiciuni. Transmite un alt mesaj si totul tine de cum il interpretezi.

Temerile poate nu ne pot ucide, dar ne pot fura viata. 

Sa invatam sa ne echilibram gandurile, sa facem diferenta intre realitate si fantezie, sa avem mai mult curaj si sa renuntam la temerile care ne tin pe loc. La acele temeri care ne izoleaza de propriile noastre visuri si dorinte.

Dupa ce m-am considerat o problema pentru societate, vazand la mine mult prea multe temeri pentru un singur om, m-am documentat si am descoperit ca este ok sa avem frici atata timp cat acestea nu ne domina. Am inteles ca sunt benefice unele dintre ele si ne ramane doar sa le separam de cele toxice. M-am pus pe treaba, mi-am notat toate temerile pe care le constientizez si am inceput sa lucrez la ele. Una cate una.

Bineinteles ca nu voi insira lista temerilor mele, dar iti recomand sa-ti faci propria ta lista cu temerile tale. S-o analizezi si sa te intrebi, inainte de toate, cum s-a dezvoltat acea frica, din ce motiv, in ce circumstante. Daca exista temeri pentru care nu ai o explicatie, atunci acea teama este cea mai puternica. Este teama la care trebuie sa lucrezi cel mai mult.

Prin exercitii constante si autoconvingere, am reusit sa scap de teama de singuratate, in felul asta oamenii nepotriviti din viata mea, s-au indepartat singuri si viata mea parca era mai luminata. Este un fel de magie pe care nu o intelegi, dar nici nu vrei s-o intelegi.  Am scapat si de teama de a rani oamenii, o alta teama care ma forta sa spun da cand trebuia sa spun nu. Eram aproape disperata sa multumesc pe toata lumea, lasandu-ma pe mine pe ultimul loc. Inca lucrez la teama de schimbare, de necunoscut. Simt nevoia de ceva palpabil inainte sa schimb ceva considerabil in viata mea, de aceea ma ascund de schimbari majore.

Sunt un om foarte temut. Ma tem de oameni, de vorbe, de casatorie. Ma tem ca pot gresi, ma tem de esec, ma tem ca nu sunt suficient de buna sau suficient de placuta. Ma tem de intuneric, de inaltime si daca nu ating pamantul. Ma tem de aglomeratie, dar si de liniste.

Recunosc ca am foarte multe temeri cu care traiesc zi de zi si consider ca cele mai periculoase temeri sunt cele care impiedica evolutia. Teama de a nu intrazni.

Cu putin curaj, am scapat de teama de a imi recunoaste greselile, de teama de a-mi cere iertare sau de teama de a spune „te iubesc”.

Cu putin curaj si multa curiozitate, am intraznit sa fac lucruri de care imi era foarte teama.

Toti avem temeri, frici ascunse, adanci, intunecate pe care le ignoram de cele mai multe ori. Teama, in functie de intesitatea acesteia, este un demon, un fum negru, innecacios, daunator. Spun, pentru ca teama, mie personal, mi-a ucis oportunitati bune si sansa de a-mi demonstra potentialul.

In fine, ideea este ca, si acum, cand ai spune ca poate este prea tarziu, lucrez la temerile mele. Cu unele negociez, pe altele intentionez sa le tai din radacini.

Sa ramanem cu temerile care ne protejeaza, dar sa le ardem pe cele care ne pot fura viata.

Reclame

3 gânduri despre „Temeri

  1. Pingback: Singuratate VS. Solitudine | Luiza Cristina D.

Parerea ta care este? ☟ ☺

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s