Eu cand vreau sa scriu, scriu! Si totusi, de ce scriu?

     

Unknown                  „Un om care scrie nu e niciodata singur” P.V.

Un om are o explicatie despre cum a ajuns sa faca ce face astazi.

Un artist, are o poveste.

Nu conteaza ce spui, conteaza cum o spui.

Diferenta dintre explicatie si poveste poate fi insesizabila, totul sta in felul de a povesti.

Eu pot scrie despre cea mai plictisitoare zi din viata mea in mai putin de 100 de cuvinte, dar daca stiu sa povestesc, poate deveni cea mai interesanta zi din viata mea, pentru cititori.

Fiecare om are un mod de a se exprima.

Curajul i-a facut pe unii sa devina artisti, cu sau fara voia lor. Unii se exprima prin muzica, altii picteaza, eu scriu.

Am inceput sa scriu cand… am invatat sa scriu.

Nu stiu daca dintr-o pasiune ascunsa, sau de nevoie, dar preferam sa comunic cu cei din jurul meu prin scrisori. Acum, privind retrospectiv, imi dau seama ca o faceam de teama.

Exprimarea verbala nu era o optiune pentru mine.

Nimeni nu parea ca vrea sa ma asculte. Asa ca, inarmata cu pix si foaie, compuneam scrisori si-mi asterneam nemultumirile si sentimentele. Devenise un obicei.

Intodeauna am avut un jurnal; la inceput era un caiet simplu, mai tarziu devenise o agenda frumoasa.

Internetul mi-a dat ocazia de a-mi face gandurile publice, dar tot jurnalul imi cunostea cele mai ascunse trairi si sentimente.

O lunga perioada de timp m-am concentrat pe alte activitati, dar nu uitam sa mai scriu cand ma simteam incarcata. Asterneam totul pe o hartie si apoi o aruncam la gunoi, nu inainte de a o face bucatele mici mici mici. Ma eliberam.

Scriu sa ma eliberez. 

Mai tarziu mi-am facut un blog.

Continuă lectura

Anunțuri

Pentru ca! – 1000 de cuvinte.

Cand incerci sa devi altceva decat esti, risipesti din ceea ce esti. 

…nu vei vrea sa te privesti pe tine in celalat, asa se incheie articolul Singuratate VS. Solitudine. Articol care a promis o continuare.

Uneori sunt mai dura cu mine decat cu ceilalti.

Uneori sunt la fel de dura si cu ceilalti. Este obositor.

Este obositor sa fiu dura, fie ca este vorba de mine sau de alte persoane.

Si cand obosesc, imi inlatur masca protectoare, cum obisnuiesc s-o numesc si ghici ce se intampla! Imi arat slabiciunile.

Si nu de putine ori slabiciunile mele au fost armele altora impotriva mea.

Am fost mintinta, inselata, ingenunchiata, tradata si probabil din dorinta razbunarii inconstiente, le-am facut si eu la randul meu altor persoane. Este obositor.

Atunci am ales!

Am ales sa fiu singura, sa invat despre solitudine si sa-mi privesc adevaratele prioritati.

Daca in articolul anterior despre Singuratate VS. Solitidine am parut incisiva, sunt curioasa cum voi fi catalogata dupa ce voi incheia acest articol pentru care nu voi promite o urmare.

Continuă lectura

Singuratate VS. Solitudine

„Sunt o femeie in continua dezvoltare. Ma straduiesc la fel ca si ceilalti. Incerc sa invat din orice conflict, din orice experienta. Viata nu este niciodata plictisitoare.” (Oprah Winfrey)

Multa lume se intreaba de ce sunt singura la 29 de ani. Va asteptati sa fac o lista? N-am sa fac.

Pentru ca asa vreau eu si pentru ca pot! ar fi un raspuns din aroganta. Un raspuns care ar ridica alte intrebari pe langa faptul ca ar ridica si o spranceana.

Ca orice femeie aproape de 30 de ani, ma lovesc de intrebari si presiuni din partea celor din jur.

Nu-mi este teama de criza 30. Totul este in mintea noastra.

Continuă lectura

Risca!

„Daca nu risti nimic, riscul este si mai mare” E.J.

Despre iubire se scrie, se canta, se picteaza.

Se fac studii pe oameni, pe animale, in stele si in luna.

Nimic nu concretizeaza fenomenul numit „iubire”, ceea pentru mine nu inseamna nimic mai mult sau mai putin decat…viata.

Este atat de simplu.

Ea nu se naste, nu moare, nu dispare.

Iubirea este aerul pe care il respiram si ni se pare o normalitate.

Este motivul pentru care vrem sa ne trezim a doua zi. Continuă lectura