Sa iubesti doare, dar de ce?

Fiecare dintre noi avem pareri diferite despre orice lucru care vine la pachet cu viata. Asta, printre altele, ne face diferiti.

Fiecare dintre noi are o parere diferita si despre iubire –  despre cum am simtit-o, despre cum o simtim, sau despre cum am vrea s-o simtim. Tu, cel care citesti randurile astea, te poti afla intr-o relatie frumoasa in care esti iubit si iubesti intens. Totul este bine, lin si cu siguranta daca te intreb ce este dragostea, mi-o vei descrie pe baza trairilor tale prezente. Sau te poti afla la capatul unei reatii de la care aveai sperante si totul pare ruinat. Sau pur si simplu te poti afla in momentul in care visezi pe fuga (sau nu) la momentul in care te vei indragosti de cineva care va fi fascinat de existenta ta. Ori, desi am vrut sa evit aceasta situatie, te afli intr-un moment in care suferi, suspini si iti hranesti starea proasta cu amintiri, imaginatie…

Imaginatie. Imaginatia joaca cel mai important rol in iubire. Un rol pe care il neglijam si-l lasam sa-si faca de cap in mintea noastra. Sa iubesti doare si doar tare, stiu. Doare pentru ca nu se intampla ce ne-am imaginat, sau pentru ca se intampla ce ne-am imaginat, dar nu asa cum ne-am imaginat? Imaginatia noastra este intr-o relatie cu beneficii cu dorinta. Cele doua isi fac de cap in mintea noastra si pleaca. Ne lasa cu „cum ar fi sa..”, „ce-ar fi daca…”. Ne lasa pe ganduri ore intregi si ne poarta pe valuri imaginare ale iubirii. Ne facem scenarii peste scenarii, inventam tot felul de posibilitati si uitam ca totul se intampla in mintea noastra. Suferim pentru ca nu se intampla ce ne dorim, nu pentru ca nu se intampla. Suferim si plangem dupa iubire mai mult ca dupa o gura de aer care ne-ar putea prelungi viata.

Fericirea, iubirea, linistea, pasiunea, imaginatia si dorinta nu vor neaparat sa se tina de mana. Pot fi detasate cu usurinta una de alta si dedicata, fiecare in parte, unui anume lucru.

Eu, de exemplu, imi gasesc linistea atunci cand citesc carti psihologice care-mi explica clar si raspicat ca nebuni sunt altii, nu eu. Imi gasesc iubirea alaturi de cei care ma accepta cu toate toanele mele, cu toate starile mele si cu toata nebunia mea. Imi gasesc fericirea atunci cand vin acasa si imi vad catelusii topaind de fericire ca m-am intors, si cand imi vad motanul, aparent arogant, cum ma intampina alintandu-se cu peretele. Imi folosesc imaginatia pentru a scrie si pentru a surprinde. Fac abuz de dorinta cand o imbin in ambitie si, garantez, iese ceva fantastic. Iubesc tot in jurul meu si tot ce ma face fericita. Sunt pasionata de viata si de cursul acesteia.

Mai in gluma, mai in serios, revenind la miezul subiectului „Sa iubesti doare, dar de ce”, doare pentru ca lupta cu sentimentele este una dintre cele mai grele lupte. Atunci cand iubim o persoana, acea persoana locuieste in mintea noastra. Din punct de vedere psihologic, daca o persoana locuieste in mintea noastra, s-ar deduce ca purtam o oarecare obsesie pentru acea persoana. Dar eu, fara atentat la concluziile psihologice, vreau sa cred ca nu cu o obsesie descriem faptul ca ne gandim foarte mult la o persoana, ci pur si simplu facem abuz de imaginatie. Cand iubim totul pare diferit de realitate.

Daca ziua gandurile noastre sunt in proportie de peste 30% la acea persoana, iar noaptea peste 80%, tot studiile psihologice concluzioneaza ca obsesia este inlocuita de iubire. Dar eu, cu un tupeu fantastic de a infrunta si aceasta declaratie, vreau sa cred ca activitatile zilnice ne impiedica, oricat am vrea, sa ne concentram pe el sau ea  si o facem noaptea, cand linistea se lasa, cand zarva zilei se incheie, cand ne simtim singuri si lasam imaginatia cu dorinta sa-si faca de cap in toate pozitiile in mintea noastra. Sper ca, in acest moment, imaginatia ta nu a creat o imagine despre cum dorinta si imaginatia isi fac de cap in toate pozitiile. Metaforic vorbind, ele chiar se satisfac una pe alta, lasandu-ne pe noi epuizati psihic si fizic.  Imaginatia este cea care ne face sa plangem dupa ce-a fost sau ce-ar putea fi. Imaginatia ne impinge spre a privi fotografii, spre a asculta piese care ne duc acolo unde am fost candva, spre a strange perna in brate imaginandu-ne ca este acolo. Imaginatia si dorinta ne ajuta, sau nu, sa ne reinventam, sa ne redescoperim, sa actionam si sa reactionam.

IMAGINÁȚIE, imaginații, s. f. Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor, reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate; închipuire, fantezie. [Var.: (rar) imaginațiúne s. f.] – Din fr.imagination, lat. imaginatio, -onis.

DORÍNȚĂ, dorințe, s. f. 1. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dor, aspirație. ♦ Ceea ce constituie năzuința, aspirația cuiva. 2. Poftă, gust (de a mânca, de a bea ceva etc.); voie. 3. Atracție erotică. [Pl. și: dorinți] – Dori + suf. -ință.

Cele doua impreuna fac ca iubirea sa doara.

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Sa iubesti doare, dar de ce?

  1. Chiar interesant. Cea ce am vazut pe website-ul dvs. despre Sa iubesti doare, dar de ce? | Elegant intr-un mod neglijent m-a ajutat sa inteleg mai bine anumite lucruri. Te felicit pentru realizarea simplyuniqueword.wordpress.com, care e un site ce trebuie distribuit.

Parerea ta care este? ☟ ☺

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s