Pofta de iarna

In linistea aerului racoros, aproape cocosati de frig, parca meditam altfel despre viata.

Fiecare anotimp ne trasforma.

Daca vara ne aduce iubiri colorate, frumos bronzate, calduroase si pe jumatate dezbracate, iarna ne poate aduce iubiri infofolite, zgribulite, cu nasul rosu.

Vara are farmecul ei, nu-mi displace. Primavara imi inspira renastere, iar toamna si iarna parca au fost create pentru mine.😀

M-am nascut vara, fix cand soarele isi intinde razele in ciuda, dar iubesc iarna si-mi place sa iubesc iarna.

Frigul ne apropie in toate felurile. Ne indeamna sa ne imbratisam mai des, ne ajuta sa gandim la rece si sa apreciem puterea unui ceai fierbinte.

Iarna suntem mai timizi. Atingerile reci sunt incalzite de priviri fierbinti.

Prefer sa iubesc iarna, cand e frig si cand ninge. Sa se lipeasca de mine doar sentimentele, nu hainele, cum se intampla vara.

Sa ma incalzesc cu gandul la el si in bratele lui.

Sa avem grija unul de altul cand racim. Sa ne facem planuri de sarbatori si sa impodobim bradul.

Daca asta ma face o persoana romantica, atunci sunt romantica. Desi eu prefer sa ma numesc realista, dar toata lumea-si face planuri de sarbatori, nu?🙂

Citește în continuare

Ce se intampla cand nu se mai intampla nimic?

abstract clocks time 1920x1080 wallpaper_www.wall321.com_8Si totusi, totul se intampla atat de repede…

Sa ne dam seama cum am ajuns unde suntem, trebuie sa ne amintim de unde am pornit. Si de ce.

Daca gandurile oamenilor s-ar transforma in sunete, am fi auzit multe strigate de disperare. De dor. De regrete.

 As fi auzit cand te gandesti la mine.

Am fi auzit pasii alergatori celor de fug de singuratate. Si celor rataciti.

Si cum suna pasii tai spre mine.

Daca starile oamenilor ar prinde culoare, am fi vazut multe nuante de regrete.

 As fi vazut si ce culoare porti tu pentru mine.

Cand nu se mai intampla nimic, se intampla schimbarile.

Se intampla totul.

Nu e usor sa fi departe de tot ce te facea fericit. Si daca durerea ar fi timp, ai vrea sa nu mai ai deloc.

Daca ai trasforma in cuvinte ce simti acum, ar fi cuvinte de dor sau Citește în continuare

Te iubesc, auzi?

„Inca de prima data de cand te-am gustat.

Inca de prima data de cand m-ai atins.

Chiar si atunci cand faceai sa doara.

Uneori nu te intelegeam si voiam sa te las. Alteori imi dadeai o sumedenie de motive sa raman, dar parea ca nu mai vrei tu sa stai.

Ravaseai totul in timp ce eu incercam sa le pun in ordine. Si invers.

Ti-am pus milioane de intrebari, ba imi dadeai prea multe raspunsuri, ba te prefaceai ca nu ma auzi.

Ulterior mi-ai raspuns, dar nu mai conta. Parca.

Esti de neinteles; uneori ma lasi singura, alteori simt ca ma sufoci.

Nu te mai suport, dar vreau mai mult. Sa nu te opresti aici, vreau sa vad ce urmeaza.

Singurele lacrimi pe care le-am varsat din vina ta, au fost de ciuda.

Sunt zile cand mi-e pofta de tine, pofta de ce pofteam impreuna. Dar tu nu.

Sunt si acele zile in care ti-e pofta tie. Si eu nu.

Oare e vorba de orgolii sau de sincronizare? Nu ma astept sa raspunzi acum, stiu ca o vei face mai tarziu.

Dar, te iubesc, auzi?

Stiu ca pot alege intre tine si… fara tine. Te aleg pe tine. Nu intreba de ce. Stii mai bine ca mine.

Fara tine esentialul meu nu ar spune nicio poveste despre mine.

Felul in care te iubesc este felul in care m-ai facut sa te iubesc. Nu e vina mea daca nu-ti convine galagia pe care o fac de dimineata pana seara. Se vede ca-ti place si tie, altfel ai fi plecat de mult.

Stiu ca si tu ma iubesti. Aud.

Cand stingem lumina, aprindem visele. 

Te iubesc, viata, m-auzi? „

Despre mine in 7 puncte – The Versatile Blogger Awards

liebsterimageaward1

Cand cineva-mi cere sa vorbesc despre mine, raman cateva clipe pe ganduri. Nu stiu cu ce sa incep, unde sa termin si ce ar vrea celalalt sa stie cel mai mult.

Behind the mirror m-a provocat sa spun cateva lucruri despre mine printr-o postare pe blogul meu. Multumesc, Theo.

Nu mi-a placut niciodata sa fac o lista, sa numerotez ceva, este ca si cum mi-as impune limite.

Voi incerca, totusi, sa pastrez regula provocarii si voi spune, in sapte puncte, ceva despre mine.

  1. Imi este teama sa vorbesc in public, dar in acelasi timp este o dorinta de-a mea; sa port un discurs in fata unui public mare. Un discurs in care mi-ar placea sa predau intelesuri, nu cuvinte. Recunosc, este o fantezie mai veche.🙂 Prin asta mi-am dat seama ca-mi este frica de ceea ce nu inteleg.
  2. Pe langa scris, mai am o pasiune. Imi place sa fac accesorii Handmade. Este o placere sa dau o alta forma imaginatiei. Imi tin creativitatea activa, imi testez rabdarea si atentia iar rezultatul ma uimeste. Este un antrenament al mintii, nu doar o arta.
  3. Punctul trei vine cu ceva mai personal: daca ma indragostesc, fac multe sacrificii. Nu cred ca ma pricep sa vorbesc despre iubire intr-un stil siropos si uneori o exprim zgomotos.
  4. Par insensibila, rece si acida. Doar par.🙂 Rad foarte mult. Plang des. Trec de la o stare la alta in timp record. Sunt enervant de sensibila si uneori deprimant de naiva. Sunt vulnerabila. Irascibila, daca nu beau cafea dimineata. Vulcanica. Cameleonica.
  5. Culoarea mea preferata este turquoise. Imi place ploaia, zapada si vinul rosu.
  6. Slabiciunile mele sunt imbratisarire, florile si ciocolata cu alune. La fel, nu pot refuza niciodata o cafea. ☕️ Nu am cum.
  7.  Sapte este cifra mea norocoasa. M-am nascut pe 27, a 7 a in a 7 a zi a saptamanii. 🙆🏻

Mai departe nominalizez pe Souvenir, Lolita si calatorru’.

Regulile sunt simple, le gasiti aici.

Sa ne citim cu bine!

Tatuaj.

            dscf61092   

    Ce  nu se va demoda niciodata? Ceva ce nu se supune modei, desigur. 

Tatuaje.
Multe tatuaje.

Semnul diavolului. Secta. Rockeri. Puscariasi. Prostituate. Mafie. Marinari.

Daca asa stau lucrurile, trebuie sa marturisesc ca am avut o viata interesanta.

Am fost in parteneriat cu diavolul, dar nu ne-am mai inteles si am ales sa fac parte dintr-o secta. Acea secta era de fapt un grup de rockeri si automat m-am integrat. A fost interesant pana am ajuns toti la puscarie. Cand am iesit de acolo, aveam oportunitatea sa devin prostituata si ca sa ma asortez cu decorul, mi-am mai facut un tatuaj. In timp ce-mi faceam tatuajul, un tip sumbru s-a asezat in fata mea, purta patru pistoale si vreo 15 crime (din ultima ora) si mi-a spus ca trebuie sa fac parte din familia lor. N-am avut de ales.

La activ fac parte dintr-un clan mafiot… ca doar d’aia am tatuaje. Cand ma plictisesc, vreau sa devin „marinarita” si am incheiat povestea mea despre tatuaje.

Ce prostie!

De ce oamenii gandesc asa despre tatuaje si despre cei ce aleg sa le poarte?

In mod inconstient, ne tatuam in minte si in suflet tot felul de evenimente si oameni. Amintirile sunt tot niste tatuaje, dar eu aleg sa le expun. De ce? Pentru ca pot.

Citește în continuare

Cum sa faci dragostea sa ramana?

Vorbim despre dragoste mai mult decat o simtim.

How-to-love

*Si daca esti aici cu speranta ca vei gasi o lista despre cum sa menti iubirea aprinsa, te sfatuiesc sa inchizi pagina.

Te-ai lasat influentat de titlu, probabil la fel de simplu cum te lasi influentat de „fluturi in stomac”.

Despre dragoste nu sunt in masura sa dau sfaturi. Despre cum se mentine ea, nici atat.

Ce urmeaza, este cu totul altceva.

In ciuda dificultatilor intalnite in cupluri, viata in doi ramane stilul de viata pe care oamenii si-l doresc. Pare sa fie cea mai buna garantie a fericirii pe termen lung.

Intre dragoste si pasiune se afla o ingramadeala de diferente.

   Se spune ca pasiunea se mai numeste si dragoste oarba, pe cand iubirea este angajament.

In adolescenta, fiind instabili emotional, dezvoltam pasiuni, nu ne indragostim. Dar atunci nu ne putem da seama de acest lucru. Mai tarziu, realizam ca indragosteala are alt gust si alt miros. Si doare altfel.

De-a lungul vietii suntem incercati de iubire si pasiune fara a fi avertizati ca intre cele doua exista totusi niste diferente.

Inceputurile sunt cele mai frumoase.
Inceputul tau poate tine o saptamana,
o luna sau o viata.

Citește în continuare

Eu cand vreau sa scriu, scriu! Si totusi, de ce scriu?

     

Unknown                  „Un om care scrie nu e niciodata singur” P.V.

Un om are o explicatie despre cum a ajuns sa faca ce face astazi.

Un artist, are o poveste.

Nu conteaza ce spui, conteaza cum o spui.

Diferenta dintre explicatie si poveste poate fi insesizabila, totul sta in felul de a povesti.

Eu pot scrie despre cea mai plictisitoare zi din viata mea in mai putin de 100 de cuvinte, dar daca stiu sa povestesc, poate deveni cea mai interesanta zi din viata mea, pentru cititori.

Fiecare om are un mod de a se exprima.

Curajul i-a facut pe unii sa devina artisti, cu sau fara voia lor. Unii se exprima prin muzica, altii picteaza, eu scriu.

Am inceput sa scriu cand… am invatat sa scriu.

Nu stiu daca dintr-o pasiune ascunsa, sau de nevoie, dar preferam sa comunic cu cei din jurul meu prin scrisori. Acum, privind retrospectiv, imi dau seama ca o faceam de teama.

Exprimarea verbala nu era o optiune pentru mine.

Nimeni nu parea ca vrea sa ma asculte. Asa ca, inarmata cu pix si foaie, compuneam scrisori si-mi asterneam nemultumirile si sentimentele. Devenise un obicei.

Intodeauna am avut un jurnal; la inceput era un caiet simplu, mai tarziu devenise o agenda frumoasa.

Internetul mi-a dat ocazia de a-mi face gandurile publice, dar tot jurnalul imi cunostea cele mai ascunse trairi si sentimente.

O lunga perioada de timp m-am concentrat pe alte activitati, dar nu uitam sa mai scriu cand ma simteam incarcata. Asterneam totul pe o hartie si apoi o aruncam la gunoi, nu inainte de a o face bucatele mici mici mici. Ma eliberam.

Scriu sa ma eliberez. 

Mai tarziu mi-am facut un blog.

Citește în continuare