Volițional

Cand vrem, gasim motive. Cand nu vrem, gasim scuze.

Avem un infinit de motive sa facem tot ce facem in fiecare zi si tot atatea scuze sa nu facem aproape nimic pentru propria persoana.

Am devenit o persoana complicata datorita lucrurilor simple pe care mi le doresc.

Sunt o persoana agitata, aproape oricine isi poate da seama de acest lucru cand ma vede sau cand ma aude. Nici atunci cand stau, de fapt nu stau. Agitatia atrage stres, ganduri ingramadite si nu ma ajuta deloc cand vine vorba sa iau niste decizii importante.

Continuă lectura
Reclame

Idee de joaca – de gatit – 2

De curand am intraznit sa incerc orezul negru pe care, multa vreme, l-am confundat cu orezul salbatic. 🤦🏻‍♀️ Orezul negru era numit „orezul interzis” nu pentru ca ar fi fost ceva in neregula cu el, ci tocmai pentru ca este incarcat cu multe beneficii pentru organism, fiind interzis populatiei de rand si consumat doar de nobili. Asta se intampla in China Antica.

Sunt adepta unei alimentatii sanatose si nu neaparat pentru ca acest lucru imi poate prelungi viata, pentru ca nimic nu-mi garantaza ca voi trai mai mult decat imi este scris daca sunt atenta la alimentatie, dar macar cat traiesc vreau sa ma simt bine. Nu pot accepta la mine sa cad lata dupa ce mananc, sa-mi risipesc energia digerand mancare grea sau sa-mi maltratez organismul cu pofte de moment. Este adevarat ca industria alimentara este o capcana ambalata frumos, dar inca vreau sa cred ca putem manca sanatos daca acordam putina atentie echilibrului dintre nevoie si pofta.

Continuă lectura

Astazi este ziua ei !

In 1966, intr-o zi de joi, in judetul Olt, o familie celebreaza nasterea primului copil, o fata. O fata, care la varsta de 19 ani s-a casatorit cu un baiat din Dobrogea si la 20 de ani a dat nastere primului ei copil, tot o fata. Doi ani mai tarziu, i-a daruit primului copil, o sora.

„In calendarul popular, 24 februarie este ziua în care primăvara trezeşte natura şi păsările se logodesc, iar fetele şi băieţii se întâlnesc şi se sărută pentru ca iubirea lor să ţină tot anul.”, in calendarul meu, 24 februarie, este ziua in care s-a nascut mama.

Mama s-a nascut soldat si soldat este si astazi, la 53 de ani. A luptat pentru ea, pentru noi si alaturi de noi. Si o face in continuare. Ne-a oferit ce-am avut nevoie pentru a deveni adulti responsabili. Ne este prietena, confidenta, stalp si mama. Ne-a invatat sa fim unite si sa ramanem cele mai bune prietene. Toate trei.

La multi ani frumosi si sanatosi! Iti multumesti ca esti, ca existi si-ti multumesc pentru Ana!





Fii cine esti !

Industria dezvoltarii personale presupune dezvoltarea propriului caracter, nu dezvoltarea unei noi personalitati. Avem in noi puteri latente pe care le putem activa prin exercitii constante pentru a pune in miscare cea mai buna varianta a noastra. Industria dezvoltarii personale vine la pachet cu o serie de lectii din care aflam despre noi lucruri pe care nu ni le spune nimeni.

Este in trend sa participam la seminarii tinute de cate un speaker motivational aparut peste noapte, care ne incurajeaza, prin vorba lunga, sa facem, sa fim, sa spunem. De cele mai multe ori, acestia vin cu strategii fictive care, la prima vedere, par sigure. E in regula sa asculti parerea altor persoane si sa-ti gasesti un punct de pornire, insa nu mi se pare in regula sa calci pe urmele exacte ale altor oameni, pentru ca in felul acesta, cel mult, poti ajunge unde sunt ei, nu unde-ti doresti tu. Bine, daca-ti doresti sa ajungi unde se afla deja altcineva, trebuie sa fii constient ca acel loc nu-ti va apartine in totalitate.

Continuă lectura

Un Atac de Sinceritate care a învins depresia

 

stigma-depression-woman-illustration_1320wjr-12016 si 2017 au fost niste ani grei pentru mine. Eram dezorientata de dimineata, pana seara. Serios, nu-mi gaseam locul sau linistea nici macar in propria casa. Nu s-a intamplat brusc, ci cu timpul, dupa ce „am urcat” intr-un carusel emotional, defect. Tot in acea perioada s-a deteriorat si viata mea sociala, izolandu-ma in casa si-n propriile ganduri negative. Refuzam sa vorbesc despre asta, dar reuseam cu succes sa afisez, in continuare, aceeasi imagine zambitoare, energica si vesela, in putinele dati in care ieseam din casa. Asta, doar de fata cu alte persoane. Cand eram doar eu cu mine, totul se schimba. Totul. Nimic din ce ma multumea pana atunci nu mai avea efect. Cand eram doar eu cu mine, se intuneca in mintea mea, sufeream, plangeam, cautam disperata sa ies din intuneric, dar nu reuseam. Traiam robotic de dimineata, de la prima gura de cafea, pana in momentul in care adormeam. Doar visele placute imi mai ofereau o gura de aer proaspat, cosmarul incepea cand ma trezeam. Ma simteam straina in casa in care locuiam de aproape de trei ani, singurul loc in care-mi gaseam linistea pana atunci. Singurul loc in care ma simteam ferita si protejata de rau, devenise un loc intunecat, rece, lipsit de energiile frumoase cu care traiam candva.

Am decis sa Continuă lectura